STRATEGIE ANTICORUPTIE EXAMENE NATIONALE
Organizare și desfășurare evaluare națională
Scurt istoric al învăţământului din comuna Cîrlibaba
Comuna Cîrlibaba se află situată pe valea Bistriţei Aurii. Relieful se poate caracteriza prin contrastul puternic între culmile montane din vest (Munţii Suhard), din est (Obcina Mestecănişului) şi din nord (Munţii Ţibăului).
Primele urme de viaţă materială sunt siturile din partea de vest a comunei. În urmă cu 140 de ani s-au găsit cinci cuţite de silex, datate ca neolitice (Geografia României, vol. III, 1987). Au mai fost descoperite piese de harnaşament şi monede din perioada medievală (I. Iosep, 1986/1987).
După ocuparea Bucovinei (1774-1775), pentru exploatarea economică a provinciei anexate, Imperiul Austriac promovează o politică de colonizare. Drept urmare, aşezării propriu-zise i s-a adăugat colonia Mariensee – 1797. Tot o colonie cu populaţie germană a fost şi Ludwigsdorf (azi Cîrlibaba Nouă) situată în faţa localităţii Cîrlibaba, pe dreapta Bistriţei Aurii. Temporar, aceasta a fost arondată la Ardeal sub numele de Lajosfalva.
Şcolile din Cîrlibaba şi din Ludwigsdorf, cu câte 2 clase, şi-au început activitatea in toamna anului 1874.Aceste clădiri au fost distruse împreună cu documentele existente în arhiva lor.
Imediat după terminarea Primului Război Mondial şi după înfăptuirea Marii Uniri, locuitorii comunei Cîrlibaba care au trecut prin greul războiului - dovadă fiind tranşeele şi mormintele ostaşilor care se găsesc astăzi în munţii din împrejurimi - au hotărât construirea unei şcoli. Clădirea a fost începută în anul 1920 şi dată în folosinţă în anul şcolar 1924-1925. De atunci există şi documente în arhiva şcolii noastre. Ca director a fost numit Ast Robert - învăţător cu definitivat, obţinând gradul didactic II în anul 1934. El a predat la clasele III –IV. Clasele I şi a II-a au fost conduse de învăţătoarea Minodora Andreica.
Primul elev înscris în catalog se numea Bogdan Anton. Acesta, alături de alţi copii români, la sfârşitul anului erau neşcolarizaţi, probabil distanţa faţă de şcoală era mare, iar majoritatea populaţiei locuia pe culmi şi nu pe valea Bistriţei Aurii care era locuită de o populaţie predominant germană, parţial evreiască. De altfel, dintre elevii care au frecventat cu regularitate cursurile, primul se numea Gotner Franţ - etnic german.
Între 1939-1949, au fost vremuri grele, război, majoritatea populaţiei de etnie germană a plecat, iar numărul copiilor a scăzut. Învăţământul din acea perioadă se făcea în limbile româ
nă, germană şi ucraineană.
Din 1960 şcoala a fost condusă de domnul Marfiuc, de a cărui spirit gospodăresc se vorbeşte şi astăzi în Cîrlibaba.
În anul şcolar 1960-1961 se înmatriculează 294 elevi, repartizaţi în 7 clase. Tot acum se amenajează şi 2 cabinete şcolare - cel de matematică-fizică-chimie şi cel de istorie-geografie-ştiinţele naturii. De asemenea, în 1960 se înfiinţează biblioteca şcolii cu un număr de 2500 de volume. În această perioadă populaţia şcolară înregistrează o creştere numerică atât în centrul comunei cât şi în sate, unde se dau în folosinţă mai multe şcoli cu clasele I-IV. În anul 1954 se deschide o şcoală cu clasele I-IV la Iedu. În anul şcolar 1960-1961 se dă în folosinţă noua şcoală cu clasele I-IV de la Ţibău, iar în anul 1965-1966 se deschide şcoala de la Valea Stânii şi o şcoliţă în colonia Şesuri. Se desfinţează şcoliţa de pe Pleta în 1960.
Cu toate că şcolile cu clasele I-IV ofereau condiţii bune pentru desfăşurarea procesului de învăţământ, problema mare se punea în cadrul ciclului gimnazial unde elevii aveau de parcurs o distanţă mare de la domiciliu la şcoală. Astfel în 1965 este deschis un internat cu 40 de locuri şi o cantină care a funcţonat până în 1988, când au fost desfinţate din lipsă de fonduri.
Comparând populaţia şcolară din 1960 cu cea din 1970 se constată o creştere semnificativă a numărului de elevi, fapt care impune construirea noului local de şcoală cu 10 săli de clasă în care funcţionau cabinete, 2 laboratoare şi birouri.
Şcoala nouă este inaugurată în anul şcolar 1974-1975, funcţionând cu clase paralele în 2 schimburi, iar după 1980 şi clasele a IX-a şi a X-a. În această perioadă s-a desfăşurat o amplă campanie de şcolarizare prin învăţământul fără frecvenţă şi seral pentru cei care, din diferite motive, nu aveau terminate cele 8 clase obligatorii ( în 1989 funcţiona clasa a IX-a cu un număr de 47 de elevi la învăţământul seral).
Din anul 2001 şcoala din Cîrlibaba se numeşte “Ştefan cel Mare” , având arondate următoarele unităţi: Şcoala cu clasele I-IV Valea Bistriţei, Şcoala cu clasele I-IV Ţibău, Şcoala cu clasele I-IV Iedu, G.P.N. Cîrlibaba, G.P.N. Valea Bistriţei, G.P.N. Ţibău, G.P.N. Iedu. Din toate unităţile arondate a mai rămas G.P.N. Cîrlibaba.
În anul şcolar 2013-2014 Şcoala Gimnazială “Ştefan cel Mare” Cîrlibaba funcţionează cu 52 elevi înscrişi la ciclul preşcolar, 80 de elevi la ciclul primar şi 103 elevi la ciclul gimnazial. 
La nivelul unităţii şcolare există un cadru propice formării şi dezvoltării personalităţii elevilor realizat de cadre didactice, comunitate locală, elevi şi părinţi. De la darea în folosinţă a noului local s-au realizat mari progrese în dotarea didactico – materială, în calitatea resurselor umane, toate reflectate în calitatea actului pedagogic. Localul şcolii a fost dotat cu încălzire centrală, apă curentă, grupuri sanitare, geamuri şi uşi termopan, mobilier nou, toate acestea datorită unei colaborări fructuoase între şcoală – comunitate - autorităţi locale.
Bibliografie:
Iosep I. (1986/1987), Consideraţii istorico-geografice privind evoluţia aşezărilor omeneşti din Obcinele Bucovinei, în ,,Suceava”, Anuarul Muzeului Judeţean, XIII-XIV, 1986-1987, Suceava.
***(1987), Geografia României, vol. III, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** Tabloul de bord al directorului de unitate şcolară. Date generale despre şcoală.
Școala și elevii in anul 2014
